"Învățarea vizibilă: ghid pentru profesori", by John Hattie

Traducere de Cristina Dumitru. Tipărită la Editura Trei, 2014. București

“Cunoaște-ți impactul!” (J. Hattie)

Aceasta ar trebui să fie deviza oricărui profesor după ce a parcurs ghidul propus de John Hattie înțelegând ciclicitatea unei etape primordiale: “de unde încep și ce anume trebuie să influențez?”. Răspunsurile la această întrebare reprezintă fundamentul “învățării vizibile” pentru care Hattie nu oferă un program complet de conversie și niciun scenariu unic de implementare a acesteia, ci o serie de repere și criterii de referință care, folosite ca instrumente de analiză, conduc la aprecierea propriului impact asupra elevilor.

Pentru publicul românesc de specialitate, traducerea cărții lui Hattie este un uriaș câștig: cu un discurs accesibil, direct, coerent și foarte bine structurat, lucrarea evidențiază care sunt cei mai eficienți factori din procesul de predare-învățare, toate aceste aspecte derivând dintr-o multitudine de cercetări de profil.

După 15 ani în care a chestionat și discutat cu peste 80.000.000 de elevi, în care a realizat peste 50.000 de articole de cercetare și mai mult de 800 de metaanalize, echipa coordonată de John Hattie a putut spune că da, în sfârșit știe ceea ce funcționează în cazul învățării școlare! Iar chintesența acestei munci asidue, de analiză profundă a învățării în școală, se regăsește în două cărți ce poartă semnătura profesorului și cercetătorului John Hattie, Visible Learning. A Synthesis of Over 800 Meta-Analyses Relating to Achievement (2008) și Visible Learning for Teachers. Maximizing impact on learning (2012) – tradusă acum în română -, , lucrări care l-au adus în centrul atenției publicului larg, nu numai a celui de specialitate. Neo-zeelandez de origine, complet dedicat meseriei de profesor specializat în domeniul educației, John Hattie este și director al Institutului de Științe ale Educației din Melbourne, Australia. A mai scris și Self-Concept (1991).

Lucrarea este un excelent ghid deopotrivă pentru profesorul cu experiență, pentru profesorul expert sau pentru cel debutant. Este structurată în trei părți și 9 capitole, cel dintâi, Școli “dotate cu învățare vizibilă” oferind aspecte introductive și precizări pe care autorul le-a considerat absolut necesare. Predictibilitatea, o calitate absolut necesară profesorului, funcționează excelent la Hattie. Autorul a intuit cu ce așteptări, rezerve și neajunsuri pornește la drum cititorul său, prin urmare se “învățarea vizibilă”, ca și concept este corect înțeles, respectiv “la a face învățarea elevilor vizibilă pentru profesori, asigurând identificarea clară a atributelor care fac vizibil progresul în procesul de învățământ al elevilor, dar și la faptul că toți din școală trebuie să cunoască într-un mod vizibil impactul pe care-l au asupra învățării” (Hattie, 2014, pag. 16). Progresul meționat de cercetător nu se limitează la impactul major asupra consolidării cunoștințelor și noțiunilor, ci vizează inclusiv întărirea caracterului elevului, profilul său intelectual, caracterul moral, simțul civic și spiritul performant. În acest context, “predarea și învățarea vizibile sunt posibile atunci când învățarea este obiectivul explicit și transparent, când există o motivare corespunzătoare, și când atât profesorul, câ și elevul caută să determine dacă și în ce măsură obiectivul propus este realizat” (op. cit., pag. 40).

Întrucât susține o “practică” a învățării, și nu o anume teorie, pentru ca o intervenție să poată fi considerată valoroasă, Hattie a “setat” un progres educațional peste medie, respectiv de peste 0,40, acesta fiind definit ca punct de articulare (hinge-point) pentru a departaja ceea ce este eficient de ceea ce nu este.

Ghidul lui Hattie, așa cum și el argumentează, nu propune un program care să producă schimbări fundamentale la nivelul școlii; cartea sa trasează direcții de reflecție asupra efectelor sau consecințelor ce se produc în școală. Lucrarea invită la autoevaluare, la construcție permanentă, la o practică reflectivă a profesorului și a liderului educațional. Lucrarea sa este asemeni unei sticluțe cu esență tare: totul este concentrat și bine dozat, în așa fel încât să producă acel minimum de schimbare la nivelul structurii mentale a cititorului. Limbajul este accesibil, mesajul este percutant, iar multitudinea de exemple și de exerciții de autoreflecție, evaluare și gândire critică reprezintă un set de instrumente extrem de utile pentru cititor.

Cercetările lui John Hattie au arătat ce anume funcționează și ce nu, iar mesajul transmis profesorului care parcurge această lucrare este să devină “vizibil” față de sine și de învățarea elevilor săi, astfel încât aceștia să găsească în învățare o activitate plăcută și autentică. Iar primul pas pe care-l poate face profesorul în direcția aceasta este să devină preocupat de a-și “cunoaște impactul!”.

"O lume ieșită din minți", by Ken Robinson

Gândiți-vă la un urs verde îmbrăcat în rochie! ......

Posibil ca acest îndemn să stârnească zâmbete, dar provocarea este serioasă. Așa cum sir Ken Robinson nu s-a îndoit că cititorii săi pot avea performanța acestei reprezentări, deși ea nu se bazează pe ceva real, sunt convinsă că auditoriul sau cititorul acestei invitații la lectură nu a întâmpinat nicio dificultate din a avea, mental, imaginea unui urs verde, îmbrăcat în rochie, poate chiar încercând câțiva pași de dans. Noi, viitorii sau actualii dascăli, suntem publicul fericit și ideal al lui Ken Robinson. Lumea sa, ieșită din minți, ne este familiară. Pentru că revoluția în educație pe care o cere în mod manifest, umoristic, liber, deschis și foarte personal Ken Robinson, își are în viitorii pedagogi, aliați de seamă. Această succintă expunere se dorește a fi un îndemn spre lectură integrală și implicit către o meditație asupra propriei creativități. Cum o perpetuăm, cum o stimulăm, cum o punem în slujba noastră și a altora pentru a fi în pas cu societatea care aleargă furibund după altceva, mereu altceva?

Avem avantajul de a fi contemporani cu Robinson și cu realitatea supărătoare că sistemul de învățământ ne poate stigmatiza în așa manieră încât riscăm să devenim sclavii programelor sufocate de algoritmi categorici, cu tematici greoaie și cu informații perimate care nu servesc nici măcar conceptului de „cultură generală”.

„O lume ieșită din minţi. Revoluţia creativă a educaţiei”, tradusă de Doina-Mihaela Brăgaru şi publicată la Editura Publica, 2011, este o ediţie revizuită şi actualizată a cărţii devenită bestseller şi care a schimbat perspectiva de gândire a multor pedagogi, concomitent cu modificarea radicală a statutului lui Ken Robinson însuşi. Încă din primele pagini, acest reputat lider internaţional în domeniul dezvoltării creativităţii, inovaţiei şi a resurselor umane, care timp de 12 ani a fost profesor pe probleme de educaţie la Universitatea Warwick din Anglia, împărtăşeşte cu cititorul său copleşitorul succes pe care l-a avut cartea sa şi cum i-a schimbat viaţa. „În ultimii 10 ani, nu numai lumea a mers înainte, ci şi eu. Atunci când am scris prima ediţie, eu şi familia mea locuiam în Stratford on Avon, un mic oraş comercial din Anglia şi locul de naştere al lui Shakespeare. Noua ediţie am scris-o la Los Angeles, unde locuim în prezent. De atunci am călătorit în toate statele Americii, ale Asiei şi Europei, întâlnind oameni extraordinari şi iniţiative fascinante”.

Cartea este structurată în 10 capitole, pe care Ken Robinson are grijă să le coreleze foarte strâns. Limbajul acestui profesor este de o oralitate uimitoare, adesea presărat cu umor delicat şi accesibil. Unul dintre marile merite ale scriitorului Robinson este că, într-o carte vădit motivaţională, nu încearcă să epateze şi să dea reţete universal valabile. Robinson s-a agățat de un semnal de alarmă şi nu are de gând să renunţe până când oamenii acestui secol nu-şi vor recâştiga cel mai bun dar al lor: creativitatea. Autorul susţine, demonstrează şi argumentează că toţi suntem înzestraţi cu aşa ceva şi că este de datoria noastră şi a sistemului educaţional să ne explorăm şi să fructificăm la maximum potenţialul creativ, singurul care ne va menţine contemporani cu vremurile şi cu progresul.

Robinson şi-a fundamentat discursul pe trei teme fundamentale:

1. trăim vremuri revoluţionare; 2. supravieţuim folosindu-ne de potenţialul maxim al propriilor capacităţi; 3. reuşim asta reconfigurând organizaţiile şi sistemele de educaţie.

Ce înseamnă să fii creativ? Iată numai un exemplu din multitudinea dată de Robinson: Las Vegas. Soţia sa, cu care împarte mai bine de 35 de ani din viaţă, este fan Elvis Presley. Şi-au înnoit jurămintele la capela Elvis din Las Vegas (Robinson lasă la latitudinea noastră să punem în discuţie preferinţele sale în materie de divertisment), unde au fost împreună cu alte 30 de persoane, între care un imitator al lui Elvis şi o dansatoare hula, învăluiţi toţi în perdeaua de fum şi mai având doar un pas până la închiria un Cadillac roz... După ceremonie, a urmat o recepţie la Hotelul Veneţian, un spaţiu uriaş care la etajul al doilea reproducea Piaţa San Marco din Veneţia, cu tot cu Gran Canale, gondole şi gondolieri... Jurai că eşti în Italia... Oraşul Las Vegas se află în mijlocul unui deşert, într-o zonă aridă, cu temperaturi ridicate şi lipsit de rezerve naturale de apă. Cu toate astea, a avut cea mai mare creştere economică şi chiar demografică dintre toate oraşele americane, pentru că a fost cel mai fertil loc pentru.. imaginaţia umană. Este în întregime un produs al imaginaţiei umane pe care o deserveşte ca un expert şi astăzi.

Robinson este un pedagog uman, care interpune un zid în faţa teoretizării brute, greu de accesat. Este omul care aduce, prin numai o carte, experienţe multiple: afli, spre exemplu, cum arată o teză de doctorat în matematică (poate avea chiar şi 25 de pagini... mai puţin de jumătate din lucrarea noastră de licenţă), cum şi ce presupune scrierea şi vorbirea limbii chineze, ce ţi se poate întâmpla la un restaurant popular din Asia când ceri „supă de pui negru” şi chiar primeşti aşa ceva, o carne aproape de stadiul de putrefacţie, cum e să fii om de serviciu în cadrul colosului Pixar, care a pus bazele unei universităţi artistice în care îi încurajează pe toţi angajaţii săi să participe măcar la câteva lecţii anual, despre marile descoperiri tehnologice şi despre impactul unor curente ca feminismul ori muzica rock ce au revoluţionat cultura gândirii.    

Cine a zis că nu este posibil??.. Rochia e la uscat :)

O lume ieşită din minţi.. are marele avantaj de a-ţi facilita depăşirea propriilor bariere ale minţii. Alături de Ken Robinson experimentezi o călătorie fantastică cu un aparat de zbor.. încă neinventat, de forma unui fulg sau balon de săpun... Noul şi vechiul stau la picioarele tale şi ţi se supun atâta vreme cât îţi valorifici creativitatea, cât inovezi şi recreezi într-o manieră originală şi extrem de sinceră cu tine.