De la 0 la 8... sau povestea de succes a social media

Mai mult ca niciodată, noua generație crește "mobil". Cum așa? Trei pătrimi din totalul copiilor au acces la telefoane mobile acasă. Smartphone-urile reprezintă cel mai uzual și popular device, urmat de tablete. Tot statisticile recente arată că timpul petrecut de acești copii utilizând dispozitivele mobile s-a triplat de la 5 la 15 minute (anul 2011 versus 2013).

Vorbim de o generație de digitali cărora sistemul educativ trebuie să le răspundă propriilor necesități, deoarece copiii lor vor fi cu mult mai tehnologizați. Statistica este valabilă pentru America și vizează anul 2013 în comparație cu 2011 - mai multe detalii sunt disponibile în graficul alăturat (sursa: http://elearninginfographics.com).

Tendința aceasta este însă valabilă pentru toate țările dezvoltate, inclusiv țara noastră, astfel că fiecare manager de școală și de clasă trebuie să aibă în vedere timpurile pentru care pregătesc actualele generații.

Evaluarea unui manual digital

                                          

Manualul ales: “Comunicare în limba modernă. Limba engleză”, Clasa I. Partea I. Editura EDU. MEN. Autori: Bondoroi Robert, Gliga Mirona-Eugenia, Tanțoș Ana-Maria

Criteriul nr. 1

I.       Calitatea conținutului științific.

I.2. Relevanța informației dată prin text/suporturi vizuale. 2.1. Informația științifică dată este selectată în funcție de relevanța pentru:

a) competențele generale și cele specifice prevăzute în structura unităților de competențe componente ale standardelor de pregătire specifice vârstei, învățământului primar și conținuturile din programa școlară;

b) interesul elevilor în scopul formării/dezvoltării capacității intelectuale specifice vârstei și pregătirii pentru integrarea în societate;

c) susținerea demersului didactic.

Argumente/exemplificări

Pt. subpunctul a): Conținuturuile învățării sunt redate în cadrul cuprinsului manualului, alături de obiectivele generale și de referință specifice clasei I. Fieare unitate de învățare urmărește ș a fost proiectată spre a permite atingerea obietivelor respective.

Pt. subpunctul b): Informațiile structurate în lecții răspund interesului elevilor, ele reflectând foarte bine universul familiar lor și preocupările specifice vârstei. Există așadar lecții precum “It;s Halloween!”, “Friends and Family”, “My Toys”, etc., toate acestea fiind abordate ca și subiect și conținut în cadrul activităților din grădiniță și din clasa pregătitoare, iar acum sunt îmbogățite.

Conținuturile facilitează receptarea de mesaje orale simple și “instruiesc” elevul vizavi de comunicarea uzuală, respectiv răspunsurile comunicate oral la cereri simple. Cum te prezinți în societate, cum exprimi sentimente simple, cum apreciezi că ceva îți place sau îți displace, cum îți descrii membrii familiei și cum te descrii pe tine sau pe alții din punct de vedere fizic, sunt teme în acord cu interesul elevilor și care urmăresc pregătirea pentru integrarea în societate, favorizând dezvoltarea intelectuală și socială a elevilor.

Pt. subpunctul c): Manualul prezintă la final o secțiune numită “Teacher's Wand”, unde se regăsesc indicații privind modul în care profesorul poate organiza clasa și poate iniția jocuri pentru a-i activiza pe copii și spre a ușura asimilarea conținuturilor într-un mod plăcut . Pe fiecare pagină sunt pictograme “Teacher's Wand”, care indică modul de organizare al clasei.

Criteriul nr. 2

Calitatea limbajului. I. Coerența lingvistică și dezvoltarea limbajului specific vârstei în contexte creative.

1.1.Limbajul și topica sunt corecte, asigurând coerența stilistică a manualului. Conținutul este astfel redactat încât să asigure dezvoltarea limbajului și exprimării specifice limbii engleze și operaționalizarea conceptelor în contexte creative.

Argumente/exemplificare

Cuvintele noi, dar și formulările/întrebările standard, gen “I am...”, “How are you?”, “I like...”, “I don't like....” pot fi însușite în moduri foarte variate de către elevi: inițial, ele sunt redate prin intermediul personajelor (copii și animale), iar apoi sunt exersate de elevi prin exercițiile “listen and repeat”, pantomimă, jocuri de rol etc.

Criteriul nr. 3.

Contribuția la optimizarea procesului de predare-învățare-evaluare. 1. Existența, ponderea și calitatea temelor recapitulative/de sinteză. 1.2. Temele recapitulative/de sinteză sunt prevăzute exclusiv la final de capitol/set de lecții, evidențiază aspectele semnificative pentru achizițiile de învățare ale elevilor, fără să conducă însă la realizarea competențelor specifice prevăzute în structura programei.

Argumente/exemplificare

Temele recapitulative/de sinteză sunt prevăzute exclusiv la final de capitol/set de lecții, deși ele ar fi putut fi inserate, în secvențe scurte, la fiecare final de lecție. Totodată, din secțiunea “Revision”, dar și din cadrul “Evaluation”, lipsesc verificările și recapitulările privind actele de vorbire/comunicare esențiale, de altfel: salutul/răspunsul la salutul familiar, a prezenta pe cineva ori a cere un obiect din universul imediat.

ANALIZA SWOT

Puncte tari

* Grafica atractiva

* Exercitii interactive

* Recomandari pentru profesor

Puncte slabe

* Nu ofera alternative pentru activitati care sa se desfasoare in conditiile unui spatiu de lucru mai restrans

Oportunitati

* Teme recapitulative ample

* Promovarea autoevaluarii

Temeri

* Alte manuale cu licenta, imprimate pe hartie de o calitate mai buna

  

Pentru a face o comparație, am ales manualul de “Matematică și explorarea mediului”, autori G. Bărbulescu, D. Beșliu.... Am remarcat densitatea conținutului, aspectul aglomerat al paginilor și abundența imaginilor mici și neclare. O alegere complet neinspirată îmi pare Unitatea 5 (pag. 46), cu tema “Vin sărbătorile!” - ideea de sărbători nu este asociată cu familia și cu o vizită la un muzeu, unde într-un hol larg, alături de animale împăiate și schelete de animale se află un brad împodobit, simbolizând momentul Crăciunului. Legătura cu animalele împăiate și scheletele o vedem spre paginile de final ale unității, unde se sugerează ideea primirii în dar a unui Atlas zoologic, în care doi copi analizează cu atenție scheletul. La pagina 52, se regăsește imaginea unui cal, reprezentând anatomia internă a acestuia: imaginea ilustrează locul unde sunt localizate organele interne, inima, plămânii, stomacul, rinichii, dar și creierul. Asocierea acestora cu ideea Crăciunului și a sărbătorilor de iarnă o cataloghez ca fiind mai puțin potrivită. 

"Învățarea vizibilă: ghid pentru profesori", by John Hattie

Traducere de Cristina Dumitru. Tipărită la Editura Trei, 2014. București

“Cunoaște-ți impactul!” (J. Hattie)

Aceasta ar trebui să fie deviza oricărui profesor după ce a parcurs ghidul propus de John Hattie înțelegând ciclicitatea unei etape primordiale: “de unde încep și ce anume trebuie să influențez?”. Răspunsurile la această întrebare reprezintă fundamentul “învățării vizibile” pentru care Hattie nu oferă un program complet de conversie și niciun scenariu unic de implementare a acesteia, ci o serie de repere și criterii de referință care, folosite ca instrumente de analiză, conduc la aprecierea propriului impact asupra elevilor.

Pentru publicul românesc de specialitate, traducerea cărții lui Hattie este un uriaș câștig: cu un discurs accesibil, direct, coerent și foarte bine structurat, lucrarea evidențiază care sunt cei mai eficienți factori din procesul de predare-învățare, toate aceste aspecte derivând dintr-o multitudine de cercetări de profil.

După 15 ani în care a chestionat și discutat cu peste 80.000.000 de elevi, în care a realizat peste 50.000 de articole de cercetare și mai mult de 800 de metaanalize, echipa coordonată de John Hattie a putut spune că da, în sfârșit știe ceea ce funcționează în cazul învățării școlare! Iar chintesența acestei munci asidue, de analiză profundă a învățării în școală, se regăsește în două cărți ce poartă semnătura profesorului și cercetătorului John Hattie, Visible Learning. A Synthesis of Over 800 Meta-Analyses Relating to Achievement (2008) și Visible Learning for Teachers. Maximizing impact on learning (2012) – tradusă acum în română -, , lucrări care l-au adus în centrul atenției publicului larg, nu numai a celui de specialitate. Neo-zeelandez de origine, complet dedicat meseriei de profesor specializat în domeniul educației, John Hattie este și director al Institutului de Științe ale Educației din Melbourne, Australia. A mai scris și Self-Concept (1991).

Lucrarea este un excelent ghid deopotrivă pentru profesorul cu experiență, pentru profesorul expert sau pentru cel debutant. Este structurată în trei părți și 9 capitole, cel dintâi, Școli “dotate cu învățare vizibilă” oferind aspecte introductive și precizări pe care autorul le-a considerat absolut necesare. Predictibilitatea, o calitate absolut necesară profesorului, funcționează excelent la Hattie. Autorul a intuit cu ce așteptări, rezerve și neajunsuri pornește la drum cititorul său, prin urmare se “învățarea vizibilă”, ca și concept este corect înțeles, respectiv “la a face învățarea elevilor vizibilă pentru profesori, asigurând identificarea clară a atributelor care fac vizibil progresul în procesul de învățământ al elevilor, dar și la faptul că toți din școală trebuie să cunoască într-un mod vizibil impactul pe care-l au asupra învățării” (Hattie, 2014, pag. 16). Progresul meționat de cercetător nu se limitează la impactul major asupra consolidării cunoștințelor și noțiunilor, ci vizează inclusiv întărirea caracterului elevului, profilul său intelectual, caracterul moral, simțul civic și spiritul performant. În acest context, “predarea și învățarea vizibile sunt posibile atunci când învățarea este obiectivul explicit și transparent, când există o motivare corespunzătoare, și când atât profesorul, câ și elevul caută să determine dacă și în ce măsură obiectivul propus este realizat” (op. cit., pag. 40).

Întrucât susține o “practică” a învățării, și nu o anume teorie, pentru ca o intervenție să poată fi considerată valoroasă, Hattie a “setat” un progres educațional peste medie, respectiv de peste 0,40, acesta fiind definit ca punct de articulare (hinge-point) pentru a departaja ceea ce este eficient de ceea ce nu este.

Ghidul lui Hattie, așa cum și el argumentează, nu propune un program care să producă schimbări fundamentale la nivelul școlii; cartea sa trasează direcții de reflecție asupra efectelor sau consecințelor ce se produc în școală. Lucrarea invită la autoevaluare, la construcție permanentă, la o practică reflectivă a profesorului și a liderului educațional. Lucrarea sa este asemeni unei sticluțe cu esență tare: totul este concentrat și bine dozat, în așa fel încât să producă acel minimum de schimbare la nivelul structurii mentale a cititorului. Limbajul este accesibil, mesajul este percutant, iar multitudinea de exemple și de exerciții de autoreflecție, evaluare și gândire critică reprezintă un set de instrumente extrem de utile pentru cititor.

Cercetările lui John Hattie au arătat ce anume funcționează și ce nu, iar mesajul transmis profesorului care parcurge această lucrare este să devină “vizibil” față de sine și de învățarea elevilor săi, astfel încât aceștia să găsească în învățare o activitate plăcută și autentică. Iar primul pas pe care-l poate face profesorul în direcția aceasta este să devină preocupat de a-și “cunoaște impactul!”.